Cel rău este prins de-a lui nelegiuire,
Este strâns legat și fără de scăpare,
E nesocotit și piere din lipsă de-nfrânare.
De prea multă nebunie, dă în rătăcire.

Nelegiuitul umblă cu neadevăruri în gură,
Plănuiește numai lucruri rele-ntruna,
Și stârnește numai certuri ca furtuna.
Răutatea-i în inima lui peste măsură.

Frica de Domnul lungește zilele,
Dar anii celui rău vor fi scurtați.
Cei răi nu pot să fie binecuvântați,
Pentru că-i ajung din urmă răutățile.

Vestitorul rău cade-n ziua nenorocirii,
Dar cel cu vești bune aduce vindecare.
Cel rău ascultă mult la gurile flecare
Și ia aminte mereu la buzele nelegiuirii.

Cine îndreptățește pe cel ce face rău
Săvârșește un păcat, o mare mișelie.
Strâmbă căile drepte și a cerului solie.
Este-o urâciune înaintea lui Dumnezeu.

Când vine cel rău, vine și disprețul,
Iar cu rușinea vine și înjosirea.
Gura celor răi înghite nelegiuirea,
Ce-o răspândește în popor hrăpărețul.

Inima-ngâmfată-i candela celor răi.
Aproapele n-are trecere înaintea celui rău.
Urâciune mare este jertfa celui rău,
Mai ales când rău gândește despre-ai săi.

Cu nedreptatea vei secera nelegiuire.
Cel ce face răul n-are nici un viitor.
Lumina celor răi se stinge ușor,
Nu vor fi răpiți la a Domnului venire.

Răutatea lor se descoperă în adunare.
Cei ce părăsesc Legea se laudă cu răul.
Răul năpăstuiește cu asprime săracul,
N-are milă de cel slab și fără apărare.

Mila și cu bunătatea-s jertfele ce-I plac:
Tatălui din ceruri, Domnul îndurării.
Noi să practicăm în viață jertfa ascultării
Și vom fi primiți în slavă, cu mult drag.
Amin.
(2019)